Veni, Vedi, Vici … Islanda. Poveste de decembrie.


Urmele pasilor mei in nisipul de plajei din Vík.

Uite ca am fost . Uite ca m-am intors. Uite ca vin si cu povestea celor aproape patru zile in capitala de aproape de cercul polar, asa cum am promis. Nu fara peripetii, insa, pentru ca familia noastra nu se simte bine daca totul merge struna si fara probleme.

Luni seara ar fi trebuit sa plecam noi la 16:30 din insule. Dar, de ce sa se poata simplu cand se poate complicat? Cum in Danemarca te uita cum ninge decembre / potop e inapoi si inainte, avionul nostru care ar fi trebuit sa ne duca la Reykjavik a venit cu o oarescare intarziere, ceea ce l-a facut sa plece cu o ora mai tarziu si, mai mult, sa aterizeze pe Keflavik, aeroportul international al islandezilor, care este la vreo 50km departare de capitala. Noroc ca dumniile lor de la compania aeriana ne-au asigurat si un autobuz care ne-a dus si ne-a lasat in Reykjavik, altfel lasam o avere la taxi.

Buuun. Am ajuns, ne-am cazat, am schimbat camera care era tare ciudat plasata si asta a fost prima zi a noastra.

Ghetarul sub care se afla vulcanul cel fasaitor Eygafjallajøkull si ferma care a fost cea mai afectata.

Ce-a de a doua a inceput cu aventura inchirierii masinii. Al meu sot, speriat de eventualitatea unor zapezi de cativa metri si care au stat, cred, ascunse, prin ghetarii de la vest de drum pentru ca nu am vazut peticel de nea pe drum, a vrut un 4×4. O grama’ de bani, dar am facut si eu odata ceva bun in viata mea si m-am laudat ca e ziua mea a doua zi. Ca urmare baiatul de la Budget ne-a oferit un GPS pentru trei zile, pe gratis. M-a distrat mentiunea de pe copia contractului „Free GPS; wife’s birthday :))” Dragut. Asa deci si prin urmare, am capatat una bucata Suzuki Grand Vitara, nou nout si am plecat, fromos, catre Vík, un satulet in sudul Islandei care sta sub amenintarea continua a vulcanului Katla. Acela care, daca va erupe sau mai bine zis, cand va erupe, va face ca Eyðafjallajøkull (vulcanelul cu eruptia din primavara) sa para o micuta artifice tip steluta, Din acelea pe care le aprinzi si le tii in mana de revelion. Ultima data cand si-a facut de cap cu vreo 200 de ani in urma, a provocat foamete in Europa si a ucis oameni pana si in Marea Britanie. Inchipuiti-va ca noi suntem la mijlocul drumului. Ok, dar sa revenim la oile noastre. Am pornit-o catre Vik, al meu sot fiind extrem de interesat sa vada locurile unde s-a petrecut tragedia din primavara. Degeaba, pentru ca oamenii curatasera deja campurile, care musteau de un verde nefiresc de crud pentru aceasta perioada a anului. Am intalnit insa si cateva arii unde nu s-a ajuns cu adunatul cenusii vulcanice, ca si cu o portiune unde o adunasera in gramezile pe care le vedeti in poze.

Gramezi de cenusa vulcanica

Vík mi s-a parut rupt din povesti. Islanda este un loc atat de special, pana si satele au un aer deosebit, iar Vík cred ca este unul dintre locurile care mi-au placut cel mai mult. Vík inseamna „golf” in islandeza si este amplasat intr-o vale. Oamenii de acolo traiesc sub amenintarea eruptiei Katlei, asa cum spuneam si citeam ca fac periodic exercitii de urgenta. Trebuie sa fie capabili ca in maximum 10 minute sa fie adunati la biserica, care este pusa pe un delulet si care se presupune ca va fi singura care va supravietui din intregul sat in eventualitatea unei eruptii. Islandezii sunt extrem de organizati, citeam despre eruptia din 1973 din insulele Vestmana. In cateva ore intreaga populatie a insulelor, in numar de 5200, a fost evacuata, o treime din oras a fost complet distrusa, iar insulele s-au largit practic, in urma eruptiei, cu 2,5km2. Bune si eruptiile astea la ceva. Totusi oamenii s-au intors, sunt considerate unele dintre cele mai pitoresti insule. Tot ca un fapt divers, insula Surey este cel mai tanar loc de pe pamant, a aparut in 1963 in urma unei eruptii submarine.

Plaja din Vík.

Dar sa revenim la Vík. Cum am obiceiul sa plec cu lectiile facute stiam ca plaja de la Vík este frumoasa, dar am fost complet nepregatita pentru cat de frumoasa este in realitate. Ati vazut vreodata o plaja cu nisip negru? Daca nu, va pot asigura ca este ceva greu de imaginat. Cum jumatate era acoperita de zapada, privelistea a fost si mai interesanta. Pacat insa ca batea vantul destul de tare si era cam frig. Si totusi, am zabovit cateva minute, mi-am insusit o piatra atat de ovala incat aveai impreisa ca a fost prelucrata de mana unui mester. am privit si ascultat cu nesat valurile care se spargeau de mal si stancile singulare care ieseau din mare la cativa kilometri mai spre vest. Asta a fost, a trebuit sa o luam catinel catre Reykjavik, pentru ca era totusi sfantul Andrei si aveam o rezervare in seara aceea la unul dintre restaurantele mele preferate.

Calut islandez.

Ne-am oprit totusi sa mai facem cateva poze pe drum, ocazie cu care m-am „conversat” si cu doi caluti islandezi. Unul m-a privit cu indiferenta, celalalt a venit rapid si curios sa vad ce fac. Iubesc tare mult rasa asta de cai, sunt atat de simpatici, ceva mai mari ca poneii, extrem de vanjosi, iar cand sunt calariti merg cu capul su si atat de tantosi, ca zici ca-s cel putin pur sange arab. Pur sange sunt ei, dar islandez.

Sotul meu nu s-a lasat pana nu s-a pozat cu gramezile de cenusa. Era atat de incantat de ziceai ca are o gramada de aur in spate si nu o substanta neagra care a chinuit animale si oameni timp de zile intregi.

Cascada Skógarfoss (foss se traduce prin cascada, este un cuvant comun feroezei si islandezei).

Ne-am oprit la Skogarfoss, o cascada absolut minunata. As fi vrut sa urc pana sus, acolo de unde incepe sa cada. Numai ca incepuse sa fie extrem de frig si drumul era acoperit cu gheata si am fost nevoiti sa renuntam. Dar, va las cu poza, ca sa va faceti o idee. 

 

Centrala termica de la Grindavík.

Cea de a doua zi am fost la Blue Lagoon. Locul cel mai cel din Islanda cand vine vorba de relaxare. Drumul catre locul respectiv este extrem de inedit, ai portiuni unde peisajul te face sa te simti ca si cum ai conduce pe luna. Mi-aduc aminte de niste americani a caror exprimare a fost de genul „After we drove on the moon and we arrived in Reykjavik…” Nici ca se putea descriere mai potrivita (va puteti face o impresie din prima poza – in spate este centrala termica, cea care este „responsabila” si de crearea lagunei albastre. Islandezii nu platesc caldura, daca nu stiati. Folosesc energia geotermala din adanc si cum Islanda este asezata pe vulcani, energia lor termica este practic o sursa inepuizabila. Ah, am uitat sa va spun ca adesea se simte miros de sulf. Apa nici nu este potabila din acest motiv. Ma distra seara la dus. Atasatul chiar glumea, spunand „Putem oarecum spune ca suntem in iad!”.

Laguna albastra la 11 dimineata pe 1 decembrie

Cum era ziua mea, ne-am rasfatat cu varf si indesat si am mers la Executive Lounge. Adica nu ne-am amestecat cu „plebea” cum s-ar zice. Si in Islanda, ca si in Feroe, la vestiare trebuie sa te dezbraci la chielicica goala si sa umbli cu dorsalul gol pana la dusuri, unde sa te imbaiezi mumos inainte sa intri in apa lagunei. Mi se pare o chestie de bun simt pentru o piscina, dar inca nu ma pot obisnui cu dezbracatul si defilatul asta, chiar daca e intre femei. Oricum, acest Executive Lounge iti asigura intimitate. Inchipuiti-va o camera cu toate facilitatile: halat, uscator, gel de dus, crema de corp, cu o baie incorporata, toata in marmora neagra cu dus gen ploaie tropicala, cinci programe de muzica si lumina cu temporizator. Un salon unde ti se ofera cafea, fructe si apa si unde poti sta si citi reviste langa un semineu cu foc deschis. In apa intri tot in salonul acesta, dupa care se deschide o usa, aflata tot in apa, si ajungi in laguna. Am plutit in apele turcoaz pentru o vreme, am facut cu mana la cei de acasa (dar nu s-a uitat nimeni si ne-am mai si pus si intr-un unghi mort 😦 ), ne-am manjit cu noroi de laguna pe fete (este un noroi special, cu proprietati terapeutice, de altfel la Blue Lagoon exista una dintre cele mai eficiente clinici din lume de tratare a psoriazisului ). Si-asa s-au dus trei ore si o gramada de bani. Dar m-am simtit ca o doamna. Mai merit si eu din cand in cand, nu?!

Seara am mers la Fish Market, care se lauda a fi unul dintre cele mai populare restaurante din Reykjavik. Pe mine nu m-a impresionat, aproape ca m-a dezamagit. Sau poate nu am comandat eu ce trebuie, dar preturile nu s-au justificat. Poate decorul,pentru ca mi s-a parut genial decorat.Cat despre popular, ei bine, in ciuda probelmelor financiare pe care inca le mai iau, la ora 8 seara, intr-o zi de miercuri, restaurantul era plin-ochi. Islandezii chiar stiu sa traiasca.

Sa va povestesc si de petrecerea tinuta de niste tovarasi islandezi in hotel intr-o camera exact de peste drum de noi si din cauza carora m-am trezit la 4 dimineata intr-un miros cumplit de fum de tigara? Nu de alta, dar poate are cineva vreo impresie prea buna despre ei!

Cea de a treia zi am pierdut-o la cumparaturi. Era in plan, este mereu cand plecam undeva. Cand ai cinci magazine si doua restaurante in orasul in care traiesti, oriunde te-ai duce, simti nevoia sa dai si o tura prin magazine. Si cum Reykjavikul este renumit pentru cosmopolitanismul lor si magazinele elegante, mi-am golit cardul si torturat atasatul, care m-a urmat cu o moaca de catel batut si cu entuziasmul unui purcel condus pe ultimul drum de Ignat.

Seara am avut si noi o tentativa de mers in cautarea aurorei boreale. In afara Reykjavikului, avand in vedere ca era o nopate cu un cer absolut senin si ni s-a spus ca sunt sanse. Si am tot condus, am tot condus… La un moment dat ajunsesem pe un drum neasfaltat care serpuia intre niste stanci extrem de ciudate, in intuneric. Al meu incepuse cu niste povesti despre huldufólk, niste fiinte mitice feroeze nu prea dragute ele de felul lor si care ii pacalesc pe cei care au ghinionul sa se nimereasca pe langa casele lor (de obicei sub forma unor pietroaie uriase), asa ca mi se facuse inima mica-mica-mica. Am vazut un cer atat de instelat si o constelatie Orion absolut uriasa (probabil si pozitia pe glob unde ne aflam, ca si perioada anului) cum n-am vazut vreodata in anii de cand ma zgaiesc la stele, ceva laculete pe marginea drumului cand mai intrau in bataia farurilor si stanci, numai aurora boreala nu am reusit sa vedem. Pacat, ar fi fost un final potrivit pentru execursia noastra. Asa ca ne-am intors cu codita intre picioare si cam rebegiti de frig (a condus vreo jumatate de ora, in timp ce eu, cu geamul deschis, imi suceam gatul sa nu cumva sa scap aurora boreala care, in mod evident, nu era pe cer).

Imagine din avion la intoarcere. Nu sunt sigura daca acesta a fost vulcanul care a erupt, dar puteti vedea cu usurinta lava solidificata.

Si a venit si ziua de vineri cand ne-am luat adio de la Islanda si am pornit-o catre casa. Ne-am încasat Tax free-ul (adică un soi de TVA pe care îl primeşti înapoi dacă nu trăieşti într-o ţară EU, avantaj noi) şi am pornit-o către aeroport. În sala de aşteptare (este un aeroport tare micuţ,  de zboruri domestice), o familie de feroezi cu trei fetiţe. Măi oameni buni, au răcnit alea încontinuu, ca din gura de sarpe, timp de mai bine de 45 minute sub privirile zâmbitoare ale tatălui, care provoca manifestările respective aruncându-le nişte cercuri şi ale mamei care discuta absolut netulburata cu niste altii ceva mai incolo. Nimeni nu le-a spus absolut nimic. M-am mutat mai încolo, m-am uitat urât. Durut fix în acea parte a corpului este puţin spus. După care circul a continuat o idee şi în avion. Noroc că ăia au stat în faţă şi noi în spate. Nu am nimic cu ăia micii, doamne fereşte, a nu fi inteleasa gresit dar şi părinţii feroezi au impresia că toată lumea trebuie să le suporte odraslele numai pentru că sunt „scumpe”. M-am rugat tot drumul să fie turbulenţe nasoale numai ca sa fie liniste, dar nu mi-a mers . Vedeti ce rea sunt?

A fost. Mi-am promis ca data viitoare trebuie sa mergem pe coasta de est. Adica acolo unde sunt oameni putini si locuri salbatice. Timp mai avem si Islanda este tara unde poti ajunge cel mai usor. Numai ca a reinceput sa devina inuman de scumpa. Deh, medaliile au si un revers, in definitiv.

Si astfel s-a mai incheiat o excursie din viata noastra. Va las cu cateva fotografii facute tot din avion, chiar inainte de aterizare cu coasta insulei Vágar (se citeste Voar cu accentul pe prima silaba, daca se intreaba cineva) din Feroe.

 

Anunțuri

13 comentarii

Din categoria Uncategorized

13 răspunsuri la „Veni, Vedi, Vici … Islanda. Poveste de decembrie.

  1. te-am trecut pe lista mea de bloguri!!!sper sa ne vedem la vara.sunt luminita de pe dk pupici!!!

  2. Ca pe alta planeta …
    Am vazut si un calut. Doar unul … 😉

  3. Acela a venit sa imi spuna hello! Mai am unul dar erau prea multe poze, dar cu prima ocazie cand ajung pe la Andrias pe la grajduri iti promit ca le fac poze. Sunt prea frumosi. Apropo, nu ti-am zis ca parul e tare aspru aproape ca scarpini un … smirghel.

  4. Serios? Papusii de ei, sunt teposi …

  5. Mélanie

    Aha, deci ti-a placut… welcome back! 🙂

    Eu m-am întors ieri din Tunisia, iar în avion erau câteva familii ca cea feroeza, asa ca te-nteleg… 😉

    • Cum să nu îmi placă, în definitiv e ţara mea preferată. Asta a fost a patra excursie facută ân Islanda şi vreau să mai merg, fără doar şi poate.

      Aceia ai tăi din avion erau francezi sau băsmăliţi? Cum a fost excursia?

      Apropo, ai fost mulţumită de hotelul unde ai stat în Islanda?

  6. romanca

    La multi ani cu intarziere. Frumoasa excursie ati avut. Merci ca ne-ai aratat si noua vulcanul care a zapacit o lume intraga. Cred ca este foarte interesant pe acele meleaguri. Sotul tau avea toate motivele sa fie emotionant vazand cenusa balaurului care a inspaimantat companiile aeriene. 🙂

    • Apai … nu stiu at de emotionat a fost el, dar era precum un copilut de 5 ani care a dat de cine stie ce jucarie pe care a visat-o ani in sir. Ii luceau ochisorii si zambea super incantat ca se pozeaza cu cenusa. Spre comparatie, cand face poze cu mine zici ca e cel mai serios si mai scortos din lume :mrgreen:

      • Mélanie

        @”cand face poze cu mine zici ca e cel mai serios si mai scortos din lume!”
        normal, logic, tipic masculin… au oroare de-a fi trasi în poza, prefera sa ne pozeze pe noi!!! 😀

  7. Mélanie

    Te-nteleg despre Islanda cea unica, deoarece si noi intentionam sa revenim spre nord-vest, în „clestele” crabului asap… 🙂

    Da, am fost multumiti de hoteluri, peste tot…

    cei din avion erau francezi!!! 😀

    Despre Tunisia: am profitat de-o oferta exceptionala, oferita de compania noastra de-asigurari doar pentru acea saptamâna(înainte de Craciun!): 350 euros/caciula: avion direct(2h de zbor), hotel-club, pension complète…
    Cum fusesem deja-n Egipt si Maroc, n-am ezitat(rezistat!) o secunda de-a merge-n Tunisia… 🙂

    Am vizitat insula Djerba „la douce”(25x23kms) cu bicicleta, caci e plata, apoi am luat bacul(3kms) spre Tunisia continentala, unde am ajuns la Douz(Sahara tunisiana) si la Matmata, unde s-a turnat o parte din trilogia „Star Wars”… ne-am reîntors la Djerba pe soseaua romana, un détour interesant si pitoresc. Duminica erau 25°C, am regasit 5°C aici, iar azi vor fi 12°C-max, ceea ce-i de-apreciat, caci „n” regiuni franceze sunt înzapezite… cum se zice: nu le poti avea pe toate-n viata, un’ le-ai stocka?!… 😀

  8. paul

    Frumoasă descriere!!! Şi eu vreau să dau o tură prin Islanda. Până acum am ezitat dar acum sunt convins că vreau să merg. Deocamdată am o singură întrebare: La ce hotel te-ai cazat??? Şi cum ai procedat la închirierea maşinii??? Vreau să văd şi eu plaja de la Vik de aceea întreb. De fapt sunt două întrebări. 🙂

    • Pai masina am gasit-o pe un site al companiilor noastre aeriene. Dar toate companiile de rental le gasesti on-line. Cu masina am facut asa: am rezervat on line (trebuie sa ai card neaparat), ne-am prezentat acolo, cu permisul de conducere al sotului in dinti, am platit, am luat motorul si am plecat.

      Hotelul la care am stat de doua ori se numeste Arnarhvoll, alte doua dati am stat la Hilton Nordica. Ultimul e chiar scump. Arnarhvoll e ok daca stai bine cu somnul, are peretii cam subtiri si cum e mai mereu cate un islandez care trage o petrecere pe undeva prin hotel s-ar putea sa nu dormi bine. Eu te sfatuiesc insa sa te uiti pe booking.com aia au cele mai bune preturi vizavi de hotelurile din Reykjavik. Si daca vrei sa te scoti mai ieftin, parerea mea este sa nu mergi in plin sezon, asa ai si sansa sa vezi aurora boreala. Apropo, daca iei masina, cauta si hotelurile sau B&B din jurul capitalei, sunt mult mai ieftine si nu la asa mare departare.

      Tine minte si Golden Circle Tour. Contine: Tingvellir (Þingvellir National Park ), cascada Gullfoss si gheizerele. E un tur super si se poate face usor daca ai baza in Reykjavik sau in apropiere. Sunt si excursii organizate desi sunt cam scumpe. Te scoti mai bine cu masina, dar nu ai parte de povestiri.

      Sunt multe locuri care merita vizitate in tara aia. Numai timp si bani sa fie. Chiar daca au fost in galeata si le-a scazut moneda nasol, Islanda ramane insa o tara teribil de scumpa pentru buzunarul romanului, dar in acelasi timp, te intorci cu niste amintiri fantastice si cu o dorinta acuta sa mai mergi odata acolo. Si inca odata. Si inca odata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s