Povestiri din Scoţia – Partea a III-a, a doua zi în insulele Hebride


Cea de a treia zi a fost, cred eu, cea mai interesantă dintre toate zilele petrecute în Hebride. Ne-am trezit oarecum cu noaptea-n cap – aici avem noi mereu o problemă în vacanţe. Mie mi se pare o pierdere de timp să dorm până la 11 atunci când sunt undeva unde sunt atât de multe de văzut şi unde timpul e scurt, ataşatul ar dormi ca purcelul până după-amiază. Aşa că sfârşim întotdeauna cu boticuri afişate demonstrativ încă de dimineaţă.

Revenim la oile noastre scoţiene, însă 😆 Prima dată am mers să vedem ceea ce se numeste Calanais Standing Stones foarte asemănătoare, la o scară mult mai mică însă, cu mult mai celebrul Stoenhenge. Nu se cunoşte cu exactitate care a fost rolul lor, unii cred că era un soi de templu, alţii că erau utilizate pentru calcule. Sunt teorii dezvoltate pe marginea diverselor dovezi şi descoperiri  istorice si … cam atât. Pietrele au o vechime mai mare de 5000 de ani. Acolo m-am simţit atât de mică şi de neimportantă, ca un fir de praf în bătaia vântului. Respiri atâta istorie în jurul lor, au o aură atât de mistică, încât începi să vorbeşti pur şi simplu în şoaptă, de parcă nu vrei să deranjezi…

Este interesant că până şi aici, în aceste insule oarecum izolate, cu atât de mulţi ani în trecut au existat oameni, ba încă oameni care posedau suficientă tehnică ce le-a permis să ridice o „construcţie” de genul acesteia şi a celei care urmează.

Locul unde aceste pietre sunt aşezate este parte a Centrului Turistic Callanis, în apropierea şi componenţa căruia se găseşte şi Doune Broch. „Broch” este un „turn circular din nordul Scoţiei şi din insulele adiacente” (definiţia dată de dicţionarul Oxford). Erau un soi de minicomunităţi fortificate şi care serveau şi de locuinţă, dar şi de turn de apărare. Intrarea este absolut minusculă, a trebuit să ne ghemuim aproape ca să putem intra în interior. După pietrele Callannish, a fost al doilea site istoric care m-a fascinat. Este datat din epoca de fier şi este una dintre construcţiile preistorice cel mai bine conservate din întreaga Scoţie. În poza din stânga puteţi să vedeţi cum cred istoricii că arăta în acele vremuri.

Şi iată şi cum arată ruinele cu pricina. Încă mă mai uimeşte cât de bine s-au păstrat având în vedere vechimea lor. Ştiu de ce mă fascinează locurile acelea atât de mult. Cu riscul de a mă repeta, dar la orice colţ, la orice curbă a drumului găseşti ceva care îţi evocă istoria de mii de ani. Respectul pe care îl au pentru moştenirea lăsată (nu ştiu dacă mă credeţi dar nu am văzut cel mai mic înscris de genul Ghiţă + Elena = love pe vreunul din monumente; spre comparaţie Crucea Eroilor din Bucegi e tapetată cu inscripţii care frizează prostia sau ridicolul), calmul oamenilor, permanenta bună dispoziţie (şi să ştiţi că viaţa nu e deloc uşoară acolo)  sau bunăvoinţa de a explica… Toate astea farmecul locului.

Proprietarul pensiunii unde am stat ne-a recomandat o plajă pe coasta vestică, Traigh Uig. Pe hartă părea interesantă, iar cum eu am o slăbiciune pentru plaje, am purces la drum. Ei bine, dragii mei amatori de povestiri din Scoţia, când am păşit pe plajă, am rămas ca la dentist. Un nisip absolut alb şi fin şi cea mai turcoaz şi mai limpede mare văzută de mine în peste 40 de ani de viaţă. Şi am termen de comparaţie pentru că oceanul în jurul Feroelor este extrem de curat, atât de curat încât poţi vedea fundul cu uşurinţă la mal unde apa nu este adâncă şi dacă marea este suficient de calmă. Mi-am eliminat pe loc încălţările şi precum un copil de 5 ani îmi trăgeam barbarul de mână să ajung la apă. Mi-aduc aminte că era ceas de flux şi trebuia să ne mutăm încălţările constant, pentru că, deşi le aşezam la o distanţă considerabilă de apă, în câteva minute bune apa ajungea la ele. 

Mai lipseau numai palmierii, plajele acelea ale Hebridelor rivalizează de departe cu orice plajă de pe orice  insulă tropicală. Judecaţi şi voi după pozele din stânga, deşi nu prind în totalitate culorile. Plaja este înconjurată de sate cu nume de o rezonanţă aparte: Crowlista (Cradhlastadh), Timsgarrz (Timsgearraidh), Ardoil (Eadar Dha Fhadhail) şi Carnish. Sătuce minuscule, în care trăiesc câteva persoane, uneori nu mai mult de 30.

Păcat că nu era şi apa mai caldă, deşi zilele acelea însorite au făcut posiblă „înmuierea” cu spor a umblătoarelor noastre oarecum obosite, până la genunchi aproape. Nu zâmbiţi în barbă, Hebridele sunt situate la paralela 60, iar apele oceanului Atlantic rar depăşeşc 10-12C. În 2008 cred că au avut record de temperaturi, mi-aduc aminte că mai toţi localnici cu care am stat de vorbă erau extrem de fericiţi că se pot bălăci puţin sau că măcar se pot plimba pe malul oceanului (sau al mării pe coasta estică) cu picioarele în apă.

Mi-aduc aminte micul sătuleţ de pe partea cealaltă a plăjii, cred că cel denumit Cradhlastadh. Cât de invidioasă am putut fi pe oamenii aceia care în fiecare dimineaţă deschideau ferestrele catre micuţul paradis turcoaz din Camas Uig.

Uig, în gaelică înseamnă golf, iar pentru cei pasionaţi de lingvistică, provine din cuvântul „vik” din vechea limbă vikingă. Feroezii îl au pe „vík” (se citeşte: vuik) care înseamnă acelaşi lucru. Pentru mine a fost o surpriză plăcută să văd similarităţile dintre feroeză şi gaelică, mai ales că ştiam istoria cu coloniştii Feroelor proveniţi din aceste locuri.

Dar nu vă mai plictisesc cu detalii de genul acesta.

Ne-am rupt cu greu de pe plaja respectivă, dar mai erau locuri de văzut. Drumul pe coasta vestică este de un pitoresc aparte. Treci prin sătuleţe mici, cu nume imposibil de pronunţat, cu câteva case, cochete şi destul de bine îngrijite (eu una nu îmi dau seama de unde a pornit mitul cu „sărăcia” scoţenilor pentru că eu una, nu am văzut aşa ceva, deşi cel cu zgârcenia ar fi absolut de înţeles având în vedere resursele limitate ale zonei), prin defilee micuţe, admiri lacuri la orice pas (celebrele „loch„)… Cum ziua era una dintre cele extrem de calde, în poză puteţi vedea ce-am admirat noi în drumul nostru către estul insulei.

Va urma.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Amintiri, Calatorii, Hebride, Highlands, Insule, Scoţia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s