Insulele Feroe – Colţişorul meu de rai


  • Shared by permision only

(Acesta este articolul publicat de mine, cu ceva vreme in urma, pe siteul lui Orator. Cum se pare ca inca au probleme, m-am gandit sa il fac public si aici, pana se rezolva la el.)

Poza 1- Farul de pe Mykines (insula vestica)

Sunt mereu pusa in dificultate atunci cand trebuie sa vorbesc despre insulele Feroe, pentru ca sunt atat de multe de spus incat nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa termin. Din pacate, oamenii nu cunosc prea multe despre ele in afara de fotbal si vanatoare de balene, nici eu nu am stiut pana ce viata nu m-a dus aici, departe, la paralela 62. Pentru mine Feroele era doar un punct pe harta, acolo unde se agata ea in cui, si nimic mai mult. A devenit, intre timp, casa mea, locul pe care il iubesc cel mai mult dupa Romania in care m-am nascut si unul dintre cele mai frumoase locuri din lume.

Putina istorie si cultura pentru cei interesati. Numele insulelor s-ar traduce, brut, prin „insulele oilor”, desi nici acum lingvistii nu sunt foarte siguri de etimologia cuvantului. Exista insa o explicatie logica: sunt peste 85 000 de capete de oi, adica aproape de doua ori mai mult decat intreaga populatie. Au fost descoperite mai intai de calugarii din vechea Irlanda, ca mai apoi sa vina galezii din extremul nord al Marii Britanice, nordul Scotiei de astazi. De altfel, sunt multe similaritati intre limba gaelica vorbita in Scotia si insulele scotiene si limba feroeza. Istoria a dat nume mari din randul feroezilor. Unul dintre cei mai mari regi ai Norvegiei, din evul mediu, a fost feroez la origine si chiar si-a trait o buna parte din viata in Kirkjubø, locul care se pare ca a fost un centru religios important al Scandinaviei, in acele vremuri. Au o viata culturala bogata, au pictori mari, unul dintre ei Samuel Mykines fiind faimos in partile acestea de lume. Au cantareti buni, unii dintre ei chiar faimosi: Eivor Pálsdottir, Teitur sau Tyr fiind doar cateva nume.

Limba feroeza nu este dialect al danezei si singura limba cu care are similaritati este islandeza. Este considerata limba europeana cu cei mai putini vorbitori. Extrem de dificila ca gramatica, dar cu o sonoritate deosebita, cand asculti oamenii vorbind aproape ca auzi o melodie.. Ani de zile a fost interzisa in scoli si insitutii publice de catre danezi, acestia impingand fatarnicia pana intr-acolo incat oamenilor li se spunea ca nu pot avea serviciu religios in limba lor proprie pentru ca „Dumnezeu nu intelege feroeza„. Ocupatia britanica din timpul celui de al doilea razboi mondial a deschis o portita pentru feroezi sa isi declare autonomia, sa isi introduca limba in scoli si sa inceapa sa lupte pentru recapatarea insitutiilor. Ca un simplu exemplu, abia acum doi ani aeroportul a devenit feroez ceea ce le permite, in sfarsit, extinderea lui.

Poza 2 – Steagul tarii

Asa cum am spus, Feroele este tara semiindependenta, cu parlament, legi, steag, imn national, limba si populatie diferita de cea a Danemarcei. Depinde doar teritorial de Danemarca si viseaza la independenta completa, asa cum toate tarile sub ocupatie au facut-o sau o mai fac inca. Feroezii sunt un popor mandru, extrem de atasati de tarisoara lor, pentru care se intorc din toate colturile lumii, hotarati sa faca ceva ca sa o ajute. Atat de mult cat pot ei. O populatie de numai 50 000 de locuitori a reusit sa faca dintr-o tara a carei singura resursa principala este pestele, tara cu cel mai ridicat standard de viata din Europa, in conditiile in care asezarea geografica si clima pun bete in roate cu spor. Exista uragane, am trait si eu unul, mai mititel ce-i drept… In 1986 a fost cel mai faimos, care a distrus in totalitate parcul din Torshavn, capitala insulelor. Pozele arata terifiant: masini aruncate pe acoperisuri, balcoane si acoperisuri daramate, copaci smulsi din radacini, containere aruncate in mare, barci rasturnate. Si totusi oamenii traiesc acolo, ba mai si lasa Americi si Australii ca sa revina in locurile de unde au plecat si unde le tanjeste sufletul sa se intoarca.

Cu ani in urma vizitam o matusa de a sotului meu, in Danemarca. Oamenii s-au mutat acolo pentru a le fi mai usor cu sistemul medical (femeia este o supravietuitoare a cancerului de san, iar danezii au mai multi doctori si mai multe posibilitati de tratament si control) si pentru ca ambele fete erau in Danemarca. Stand de vorba cu ei, am intrebat-o de ce nu vine in Feroe, sa viziteze familia. Raspunsul a fost: ” Nu pot. Daca vin, nu mai am inima sa ma intorc.” Cuvintele ei mi-au spus multe.

Feroezii sunt extrem de pasionati de sport. Exista un campionat intern de fotbal, ba au si ceva fotbalisti profesionisti care joaca in Marea Britanie la echipe bune sau in Danemarca. Daca pufniti in barba sau zambiti ironic, ganditi-va numai la atat: sunt 50 000 de locuitori, iar absolut toti fotbalistii sunt amatori, au si slujbe la care se duc ziua, iar seara se antreneaza. Nu se poate trai dintr-un salariu de fotbalist. Si sunt atat de ambitiosi si de mandri, se lupta pana la ultima suflare pentru faima tarisoarei lor. Nu am sa uit acel meci de pomina de acum 8 ani cand au fost aproape sa ii bata pe nemti la ei acasa. O echipa formata din politai si profesori, dar cu o ambitie cat casa. Asa cum nu am sa il uit pe ofiterul austriac de frontiera care ne-a intrebat de unde este masina, derutat fiind de numarul de inmatriculare „neobisnuit” si care a exclamat fericit: „Ah! Feroe, ne-ati batut acum x ani la fotbal. Mi-aduc aminte bine de portarul feroez. Avea o căciulă haioasa, rosie cu dungulite, a ţinut-o pe cap intregul meci”. Feroezii au o caciula in portul lor popular si tipul jucase intregul meci cu caciula pe cap, ca semn al mândriei de a fi feroez, aparand chiar cu succes si facandu-l faimos printre austrieci. O puteti vedea la domnul mai in varsta din poza, pentru feroezi e un fel de marca. In special cei de varsta a treia o mai poarta zi de zi, uneori si tinerii, dar acestia din urma, numai cu portul popular.

Poza 3 -Cursa de barci in ziua Sf.Olaf (Olavsøka)

Nu numai fotbalul este la el acasa in Feroe, ci si handbalul, gimnastica estetica sau inotul. Feroele are si o campioana mondiala la inot, ce-i drept la persoanele cu handicap, dar asta nu o face sa fie cu nimic mai prejos, avand in vedere competitia mondiala existenta. Are, deasemenea, un vicecampion european la 1500 m liber, titlu castigat la campionatele europene din acest an de la Budapesta de catre Pál Joensen care a inotat sub steag feroez. Motiv de mare mandrie pentru feroezi, Pál este cel care a determinat primaria din Torshavn sa inceapa discutiile asupra construirii unei piscine de dimensiuni olimpice, de 50 m. Inotatorul se antreneaza pe o piscina de dimensiuni reduse, iar asta ii afecteaza performanta si, pentru a nu fi nevoit sa se mute in Danemarca sau in alta tara unde sa aiba conditii mai bune de antrenament, vor sa ii creeze toate conditiile. Din pacate nu va putea sa concureze sub steag feroez la olimpiada, dar feroezii stiu ca-i „al lor”.

Un sport foarte popular in Feroe este vaslitul pe barci pescaresti mari. In mai incepi sa ii vezi antrenandu-se. Baieti si fete. Pe orice vreme. Sotul meu, fost vaslas, imi povestea ca odata au fost nevoiti sa se antreneze pe o mare cu valuri de peste 3m inaltime, dar ca nimeni nu a protestat sau dat inapoi, ceace sune multe despre determinarea si pasiunea pe care o pun in ceea ce fac. Campionatul incepe in mai si se termina pe 29 iulie, cursa finala fiind cea de Olavsøka, ziua nationala a insulelor Feroe.

Poza 4. Costume populare traditionale – al ei este unul dintre variante, cel cu sortul si salul brodat, argintul din partea de sus avand diverse modele, fiecare purtand un nume aparte. Nici nu mai spun cat de scumpe sunt, oamenii colectioneaza piesele ani in sir.

Asa cum spuneam, Olavsøka (Sfantul Olaf) este ziua nationala a insulelor Feroe. Prilej de sarbatoare si distractie. Lumea se imbraca in costume nationale, care sunt de un farmec aparte (puteti vedea cum arata in poza) si se aduna in centrul capitalei, unde au loc parazi cu cai, spectacole, cursele de barci in port, se canta si se danseaza. Este absolut fermecator si emotionant. Feroezii il sarbatoresc pe 29 iulie pe Olaf II Haraldsson, rege al Norvegiei, cel care a crestinizat insulele Feroe si care a pierit ucis in batalia de la Stiklestad (una dintre cele mai importante batalii din istoria Norvegiei) din 1030. A fost canonizat dupa, iar sarbatoarea de Olavsøka se treduce mot-a-mot: „Priveghiul Sfantului Olaf”.  O mare confuzie pe care multi o fac, voit sau nu, este asocierea acestei sarbatori care are o importanta semnificatie istorica si religioasa cu … vanatoarea de balene. Mi se pare lipsit de respect sa afirmi ca aceasta sarbatoare deoasebita are vreo legatura, cat de mica, cu cealalta activitate, dar unora le plac exagerarile.

Sunt niste insule extrem de stancoase. Numai 2% din suprafata de 1400 km2 ai insulelor este arabil (pentru cine nu realizeaza cat de putin inseamna, Bucurestiul are 228km2 numai in zona urbana), iar asta face ca resursele de hrana locale sa fie foarte putine si, implicit, foarte scumpe. Nu se cultiva decat fanete pentru ovine si vite, ceva cartofi sau radacinoase si atat. Viata este grea daca nu traiesti in capitala sau in apropiere si daca nu ai o slujba buna pe tarm sau pe vasele mari pescaresti. De aici si acea vanatoare de balene care i-a aruncat in gura intregii lumi, acuzandu-i de barbarie. Ceea ce multi nu stiu este ca viata in Feroe a fost ingrozitor de grea pana mai acum 30-40 de ani cand facilitatile lumii moderne au inceput sa patrunda incet-incet si in Feroe si ca oamenii trebuiau sa se multumeasca cu cele dadea marea. Televiziunea a aparut la sfarsitul anilor ’80, liniile maritime tot cam pe atunci, liniile aeriene in anii ’70. Feroele a fost si ramane extrem de izolat, iar asta are si o parte buna pe langa dezavantaje. Natura inca este neatinsa, poluarea este aproape zero, iar asta le-a facut sa fie declarate „Cea mai interesanta destinatie turistica” de catre revista Traveller editata de National Geographic.

Bucataria feroeza este extrem de simpla: carne fiarta, cu cartofi si sos brun (de carne). Eventual ceva salata de varza. Tocmai datorita acelor surse de hrana oarecum sarace. Abia de cativa ani, odata cu produsele straine au inceput sa apara si feluri de mancare mai sofisticate, desi cei in varsta raman fideli bucatariei traditionale.

Revenind insa la viata lor, sunt insule mici: Svinoy, Skuvoy, Fugloy, Hestur, Mykines unde feribotul ajunge greu pe vreme de furtuna, nu mai spun de greutatea cu care amareaza, oamenilor fiindu-le aproape imposibil sa se suie pe feribot daca nu sunt tineri si capabili sa sara pe punte. Din pacate, insulitele mici se depopuleaza, incet-incet. Si totusi, pe Koltur, de exemplu, insula minuscula de langa cea principala, traieste doar o familie care are in grija ferma de bovine scotiene. Insula este trecuta in patrimoniul UNESCO si a primit fonduri substantiale pentru conservarea si restaurarea vechii ferme. Candva, acolo, au locuit doua familii a caror singura legatura cu lumea era o barca mare pescareasca cu care plecau dar nu mai erau siguri ca se mai si intorceau.

Familia respectiva sta acolo de buna voie, insula fiindu-le concesionata. Au responsabilitatea sa faca totul sa mearga si mi-aduc aminte cat de impresionant a fost cand am mers acolo si am realizat ca au toate facilitatile unei vieti moderne. Internet, lumina (desi ne povestea el cate probleme le mai face generatorul), apa curenta (de ploaie), telefon si barca de viteza care ii aduce in cateva zeci de minute pe Streymoy, insula unde este si capitala. In caz de urgenta elicopterul ajunge rapid la ei si tot prin elicopter isi fac si aprovizionarea. Interesant ca el a fost ani de zile directorul unei firme importante feroeze, ea are deasemenea multa scoala si totusi au ales sa stea departe de lumea dezlantuita, intr-o izolare care i-ar innebuni pe multi. Fetele au crescut si ele acolo, ba una dintre ele a nascut primul copil tot acolo.

Feroele sunt niste insule absolut minunate. Daca te plimbi cu masina sau le bati cu piciorul si daca ai sansa unei zile senine vei ramane cu cele mai minunate amintiri. Cerul de un albastru pur, marea cu multiplele ei fete, povarnisurile de un verde aproape imposibil, sutele specii de pasari sau iepurii de camp, toate contribuie la crearea unei imagini aproape de poveste. Dar adevarata frumusete o vezi mergand pe mare. Cu ani in urma, faceam o excursie pe mare la Vestmanna bjørgini (se traduce „muntii Vestmannei”), unde am privit fara glas la stancile verticale

Poza 5 – Stancile cu pasari din Vestmana si vasul Norðlýs (se traduce prin „Luminile Nordului”)

ce rasar din mare, pline de cuiburi de pasari de cele mai diferite specii, am navigat in defilee inguste sau grote sapate de ocean in stancile aparent fara moarte. Ni s-a explicat cum fermierii isi trec oile cu funiculare pe stancile izolate, in mai, si le lasa acolo pana toamna. Cum prinzatorii de pufini (papagali artici) stau ore in sir la panda, cu plase uriase, pentru a le prinde. Am uitat de rau de mare si de frig (pe mare vantul bate aproape fara incetare) si am facut poza dupa poza dupa poza, in timp ce nu eram in stare decat sa ma bucur ca un copil si sa repet ca un papagal „Vaaaaaai, ce frumos e!”. 

Dar cel mai impresionant este oceanul. Cu multi ani in urma, sotul meu venea pentru prima data in Romania. Cum eu am fost si am ramas indragostita de tara mea, i-am aratat ce mi s-a parut mie a fi mai interesant si mai frumos. La intrebarea mea daca i-a placut ce-a vazut, raspunsul a fost „Daaaa… Dar imi lipseste un pic oceanul”. Nu am inteles cum ii poate lipsi ceva ce vede in fiecare zi, la fiecare colt de strada. Dupa ani, venind in tara sa imi vizitez parintii si stand o perioada de timp indelungata am realizat ca imi lipsea si mie. Iti intra in sange, are atatea „personalitati”. Cand calm si atat de linistit incat iti inchipui ca ai putea calca pe el, cand agitat si cu valuri imense ce se sparg cu furie de tarm, cand incretit precum epiderma unui om batut de ani. Oceanul impune respect, nu putini au fost cei care i-au cazut prada. Adesea auzim de cineva care s-a inecat sau a carui barca a fost prinsa de furtuna si rasturnata.

Poza 6 – Aurora boreala peste Torshavn – sursa

Este unul dintre putinele locuri din lume in care se poate vedea aurora boreala. Prima data cand am vazut pe viu asa ceva a fost unul dintre cele mai speciale momente din viata mea. Aurora boreala nu poate fi descrisa, trebuie traita. Nici pozele nu pot sa o arate in intreaga ei maretie.

Tot ca o experienta inedita, exista o insula micuta, nelocuita, unde oamenii merg in iunie, in noaptea de solstitiu. Acolo poti vedea soarele cum apune la 12 noaptea, ca mai apoi sa rasara, trei ore mai tarziu, de cealalta parte a insulei. Este ceva atat de inedit incat atrage zeci de turisti in fiecare an. Trebuie insa sa fii extrem de norocos pentru ca adesea vremea capricioasa nu face posibila experienta respectiva.

Insulele Feroe nu sunt Danemarca, nu au fost si nu vor fi niciodata, nu traiesc decat foarte putini danezi aici. Sunt un popor mic si foarte incercat, dar mandru si cu o identitate nationala extrem de puternica. Eu una ii admir, ii admir pentru ceea ce reusesc sa faca cu resurse extrem de putine, materiale sau umane, ii admir pentru determinarea pe care o au si ii admir pentru faptul ca se intorc acasa. De fiecare data si din locuri pe care multi le considera „paradisuri” sau, cel putin, locuri unde ar vrea ei sa traiasca. Un lucru care ma emotioneaza mereu: cand avionul aterizeaza pe aeroportul din Vágar, stewardesa spune invariabil „Vælkomin heim!” – „Bine ati venit acasa!” Nu am intalnit-o pe nicio alta linie aeriana.

Nu stiu, sper ca am reusit sa va prezint o imagine cat de cat pertinenta a ceea ce insemana insulele Feroe, asa cum le vad eu. Pentru mine au inceput sa fie acasa, desi inima mea ramane impartita intre ele si orasul meu natal, poluat si prafuit.

Anunțuri

40 comentarii

Din categoria Calatorii, Feroe, feroez, Locuri dragi, Oceanul Atlantic, povesti

40 de răspunsuri la „Insulele Feroe – Colţişorul meu de rai

  1. Scumpa mea româncă din insulele Feroe, ce cauţi tu acolo?
    Uite aşa mă mai cultiv şi eu.
    Excelent articol!

  2. Simplu. Găsit una bucată feroez care a justificat efortul „dezrădăcinării”mele, măritat, mutat calabalâcul la capătul Pământului, unde se agaţă harta-n cui. S-a dovedit inspirată mişcarea, mai puţin în ceea ce priveşte serviciul, dar se va rezolva şi asta…

  3. Apăi dacă-i aşa, să aveţi parte de dragoste eternă! 🙂

  4. Ovidiu

    chiar ca este un colt de rai, frumoasa descriere, felicitari.

    • Mulţumesc frumos pentru apreciere.

      Sunt atât de multe de spus, încât nu ştiu dacă am reuşit să prind chiar tot ce era important. Sper însă că am reuşit să fac o prezentare cât de cât pertinentă.

  5. Ovidiu

    chiar, ce-ar fi sa faci un site in care sa explici mai multe? un site amplu, cu tot ce inseamna Insulele Feroe.

  6. Mélanie

    simply wonderful… ca Islanda!!! 🙂

    @”Limba feroeza nu este dialect al danezei si singura limba cu care are similaritati este islandeza.” Islandeza e considerata una dintre cele mai dificile limbi europene, de fapt e norvegiana medievala ce n-a evoluat, din cauza izolarii geografice.

    puffin=lundi(în islandeza) = macareux moine(fr), dar n-am stiut ca se traduce „papagal arctic”, suna tare „barbar”… 😀 În Islanda erau enorm de MULTE Arctic Terns = rândunici arctice…

    • Oh, stai să vezi feroeza, care e şi mai grea ca gramatică…. Cu ce crezi că mă lupt eu de atâţia ani. Şi nu e suficient, mai trebe’ să mă chinui să învâţ şi daneza. Fără ea nu faci nimic, deşi feroezii sunt tare împotrivă. Islandeza şi eferoeza diferă doar la pronunţie şi ceva litere, pe lângă un anumit număr de cuvinte.

      Feroeza, ca şi islandeza este un soi de Old Norse. De fapt, Feroele este singura ţară care se întoarce la vechea limbă vikingă ca să ia cuvinte noi. Ocupaţia daneză şi interdicţia folosirii propriei limbi timp de ani de zile şi-au spus cuvântul, iar ei încearcă să se desprindă cât pot. Şi bine fac.

      Papagal arctic cică îi zice în română (tot lundi şi în feroeză), deşi eu tot termenul de pufin îl folosesc. Apropo, e singura pasăre pe care nu pot să o mănânc pentru că am văzut cum se prind… Sunt însă nu ştiu câte sute de specii de păsăret, Feroele e un paradis pentru ele. Printre altele se laudă cu cea mai mare colonie din Europa de storm-petrel, o pasăre tare simpatică, nocturnă.

      • Mélanie

        Hi there from here! 🙂

        Te felicit sincer daca ai învatat feroeza…

        M-ai citit la „gala”, merci si-ti raspund aici: am fost la „laguna bleu-turquoise”… Am mâncat piept de „lundi”, într-un sos „maro”, avea gust de ficat de pasare, dar mai amar… Vei gasi alte calatorii de-ale mele pe-acolo, plus texte diverse… De un an încoace, amica „gala” e extrem de-ocupata, a cam lasat blogul în hibernare, din pacate…

        despre BB, sunt de-acord cu tine, de-altfel unicul ei fiu, Nicolas (51 ani) traieste în Norvegia, cu sotia si cele 2 fiice, BB nu a avut „fibra materna”(sic!), au legaturi rare, episodice…

  7. Bun, acum m-am lămurit, deşi „Mela” trebuia să îmi spună ceva. Oricum articolul este foarte frumos scris, mi-a plăcut foarte mult. Eu nu am atâta talent în ale scrisului, încerc, dar nu ştiu ce-mi iese.

    Laguna este preferata mea absolută. Săptămâna viitoare fac nişte ani şi m-am hotărât să mă-nmoi în apa aceea turcoaz cu această ocaziune. Până şi al meu ataşat a declarat că nici nu se discută, mergem sigur la Lagună… El care nu are mai niciodată opinii unde ar trebui să călătorim şi mă lasă pe minesă hotărăsc mai mereu.

    Cu madame BB am o problemă de când a devenit susţinătoarea lui Paul Watson şi a apucat-o să protesteze pe la regina Margareta a Denmarcei împotriva vânătoarei de balene. Ceea ce îmi demonstrează cât de bătută-n cap este pentru că habar nu are că regina nu se amestecă în treburile interne nici ale Danemarcei şi nici ale insulelor Feroe. Dar, de! Trebuia să arate la toţi că face ceva şi cum altfel decât scriindu-i unui monarh. Ceea ce este şi mai penibil, aştia de la Sea Shepard (pe care ‘mneaei îi susţine) s-au apucat să facă o demonstraţie la Paris, demonstraţie care nu ştiu dacă a strâns 200 de oameni. Ridicol! S-au terminat problemele din Franţa, nu mai există probleme sociale, nu mai exista cruzime în ceea ce priveşte animalele acolo şi s-au găsit să se plângă de Feroe. Această domniţă în mizerie se asociază cu un terorist nenorocit şi crede că aşa face istorie. A terminat cu câinii din România, iar acum se mută să critice Danemarca, respectiv Feroele. Mă face să râd, este absolut patetică, din punctul meu de vedere.

  8. Mélanie

    Hi from chilly Toulouse!(0°C this morning!)

    Multumesc pentru apreciere, O.K. daca te-ai lamurit, „mea culpa”, ar fi trebuit sa-ti precizez ca Mela=Mélanie, adevaratul si unicul meu prenume, „francizat”, desi atât în liceu, cât si-n facultate mi se spunea deja „asa”… 🙂
    Despre BB, las-o-n suparare, ca nu-i de „invidiat”… casatorita cu un tip membru-FN(Front National), partidul de extrema-dreapta, brrr&grrr!!!

    ah, hotelul unde-am stat 3 zile la Reykjavik avea piscina, asa ca n-am cautat altele…

    Have a serene weekend!

    • Să ştii că şi la noi a venit iarna. Foarte devreme pentru prima dată în opt ani, azi şi ieri a nins, spre bucuria piticilor. Mai ales că astăzi s-a aprins şi pomul din mijlocul oraşului. Unul modest, nu se compară nici la degetul cel mic cu decoraţiile de la Ploieşti (oraşul meu natal) dar are şarm tocmai pentru că înseamnă că vine Crăciunul. Mâine începe Adventul (parcă aşa îi spune) şi oamenii deja scot decoraţiile de Crăciun.

      Abia aştept să văd ce găsesc în Islanda… Şi mai ales, abia aştept să merg să patinez, am uitat aproape cât de mult îmi plăcea să o fac când eram copil.

      Întrebam de Reykjavik pentru că au faimoasele piscine cu ape termale în aer liber şi mă gândeam că poate ai încercat vreuna… Pot să fiu indiscretă până la capăt şi să întreb la ce hotel aţi stat?

      Weekend cât mai frumos şi ţie!

  9. Mélanie

    Nu esti indiscreta, ci curioasa, în sensul pozitiv al cuvântului, sezizezi nuantza… 🙂

    În afara de „laguna”, nu am vazut outdoor pools, ca-n Japonia, unde se numesc „onsen”. Am stat 3 zile la CenterHotel Plaza, Reykjavik, dar au suprimat indoor pool, cum apa calda (sulfuroasa!) vine direct de la vulcanu’ vecin(sic!), mi-amintesc niste fraze nostime citite pe usa baii, gen:”va puteti eterniza sub dus, petrece ore-n sir, fara sa economisiti apa!”, ceea ce ne-a surprins în mod placut, deoarece suntem „écolo” convinsi. Calitatea de viata(din toate pdv) din Norvegia si Japonia ne-a „marcat” definitiv, poate la pensie vom petrece 3 luni/an în Norvegia, proximité oblige… 🙂
    ===
    La noi iarna e în general umeda, fara zapada, rareori ninge, dar dupa 24h nu se mai vede urma de nea… am patinat, în copilarie si-n adolescentza, asa ca te-nteleg. Banuiesc ca sunteti de confesiune protestanta-luterana, ca majoritatea scandinavilor, pentru care am respect deosebit, le apreciez modestia, rezerva, discretia, bunul-simtz(common sense).

    Cât despre „advent”, n-am ideea cum s-ar traduce-n româna?! Pacat ca-n ultimii 15-20 ani, atât Craciunul, cât si Pastele vor fi devenit peste tot mai mult comerciale, pierzându-si sensul initial… Decoratiile de iarna sunt deja „aprinse” la Paris(unde am locuit câtiva ani), iar aici sunt prevazute pentru 1 decembrie.

    Have a blessed Sunday and a serene week!

  10. Pingback: Insulele Feroe – Colţişorul meu de rai « DanRum

  11. acum ca sunt informata e” musai sa le vad pe viu”!!!!!!!!!!!mi-a placut mult descrierea ta!!!un articol aerisit,elegant,plin de informatii utile.multumesc!!!!pupici!!!!!!!!!

  12. Doru

    Superb articol! Mi-au dat lacrimile. Eu studiez in Danemarca si am o colega din Insulele Feroe. E foarte de treaba colega, plus ca e foarte mandra de Feroe. Nu de multe ori vorbeam cu ea, curios de cum e acolo.
    Partea amuzanta e ca feroezii pot sa vorbeasca si sa inteleaga daneza, dar reciproca nu e valabila. Ma amuzam cum incerca o daneza sa citeasca ceva in feroeza.
    Cat despre vanatul balenelor imi amintesc ce pornita era colega impotriva porcariei din Mass-media cu Danemarca si ucisul balenelor. Cata mediocritate in intreaga lume, sa nu stie sa scrie ori Regatul Danemarcei, ori Insulele Ferore, sa nu fie confuzie. Colega zicea ca e traditie la ei sa manance balene, dar de cand cu poluarea oceanelor, carnea nu mai e intr-atat de comestibila ca inainte; si cat de ipocriti sunt cei de la GreenPeace cu gulerele lor din blanuri naturale.

    In orice caz, Felicitarile mele pentru ca locuiesti intr-un colt de lume asa frumos! Numai bine!

    • Multumesc, in Aarhus, nu-i asa? Frumos oras.

      Feroele sunt un loc minunat si nu odata m-am certat si eu rau cu niste oarecari care isi petrec zilele prin Danemarca si care fie aveau impresia ca e vreo vagauna uitata de lume, fie ca lumea de pe aici e bogata rau si e bogata pe spinarea lor si a danezilor (leit-motivul preferat al unora). Asa ca am zis sa mai scot un pic lumea din ignoranta si am inceput sa scriu. Nu ai cum sa nu iubesti locul asta, cu oameni buni si prietenosi si cu peisajele lui minunate. Sper ca ti-au placut si filmuletele, am o gramada pe blog.

      Are dreptate colega ta feroeza in tot ce spune, nu exagereaza. Eu lupt de ceva vreme cu prejudecatile oamenilor si am contrazis pe cine am putut gasi dintre romanii nostri, am mai reusit sa schimb si cateva pareri. Acum mi-am mutat lupta pe Facebook, sunt destul idioti si acolo care se oripileaza de abatorul in aer liber ar feroezilor, dar daca-i cauti au gulere de blanuri naturale, cum spunea si prietena ta. Si am sa le dau peste nas cat am sa pot, nu mi se pare nomal sa balacaresti o tara numai pentru ca nu iti convine tie un aspect.

      Asta cu Danemarca e facuta cu scop, Doru. Danemarca e cunoscuta, e considerata o putere, visul lor este sa ii enerveze atat de tare incat danezii sa trimita eventual trupe militare care sa ii invete minte si sa ii oblige sa nu mai vaneze. Ceea ce nu se va intampla in ciuda curentului anti-feroez. Unul chiar mintea cu nerusinare acum cateva zile pretinzand ca a vorbit el cu nu stiu cine de la politia daneza si ca aia i-ar fi spus ca vin sa interogheze oamenii din Feroe pentru un „grindadráp” (asa-i zice) din iulie. Pentru cineva care nu are habar, tipul e credibil, dar pentru cine stie ca poltia in Feroe este daneza isi da seama ca asta e o enormitate. De ce ar veni cineva din Danemarca pentru o chestie intamplata cu jumatate de an in urma si care oricum a fost supervizata de politie (politia fiind cea care supravegheaza vanatorile). Ei bine, exact pe ignoranta generala pun si astia accent, multi nici nu cred ca stiu unde sunt insulele Feroe. In plus, nu au habar de situatia geografica, economica, de cat de aspra poate fi viata si cat de greu sa faci o tara atat de mica sa functioneze. Nu vad decat ca are lumea case si masini, de parca asta ar fi atuul numai anumitor tari. Acuma o dau cu mercurul din carne, care este adevarat, dar incep cu tactici noi: tactica „vaaai! bietii copii din Feroe! Cum isi bat joc retardatii aia de parinti de ei! Salvati copiii feroezi!” Mi-e scarba, pur si simplu!

      Ei bine ma bucur oricand de cititori noi, bine ai venit!

      • Doru

        Multumesc. Da, in Aarhus.
        Adevarat, jumatate si mai mult din populatia globului e ignoranta.
        Am patit chiar aici intr-o seara sa gasesc portmoneul unui danez, cu tot: de la buletin, klipkard de autobuz, bani… si am zis hai sa nu fiu ca toti ceilalti si sa duc portmoneu la politie.
        Initial am dat de tip pe Facebook dar nu a raspuns la mesaje. Asa ca m-am dus cu portmoneul la politie si l-am predat asa cum l-am gasit pana la ultimul øre care il avea in el. Ulterior pe profilul tipului asta o scris ca se bucura ca un tip dragut roman i-a gasit portofelul. Si apoi a inceput o dezbatere (in daneza evident) daca e de ajuns sa iubesti romanii, si tot felu si cum termenu pentru portmoneu in daneza e acelasi pentru scrot a iesit intr-un final ca toti barbatii din Ro. se gandesc la podoabele din pantaloni.
        Atunci am plesnit, am lasat in comentariu „nu, nu e de ajuns sa iubesti romanii dar nu toti dau in cap si fura, si nu toti barbatii din Romania se gandesc la „mandria din pantaloni”, precum faceti voi. Chiar daca ne-am gandi la asa ceva nu sunteti tipul nostru.” Si am inchis ca incepusem sa ma enervez. Ulterior o colega daneza imi spune ca e tipic danez sa glumesti despre podoabele masculine. Si atunci am regretat ca am dus portmoneul cu tot cu bani, mai bine luam banii si puneam portmoneu 5 metri mai incolo :))).

      • Doru nu le pune la inma. Nu vreau sa fiu rea dar danezii se cam cred superior celorlati. Uite cum gandesc despre fereozi (apropo, incearca odata sa il provoci pe unul la o discutie, daca nu or sa iti spuna ca astia de aici sunt niste lenesi nenorociti care traiesc pe spinare contribuabilului danez sau ca sunt niste betivani retardati), de ce m-ar mira ce spun despre romani?! Feroezii ii detesta rau de tot si numai si numai pentru halul in care s-au purtat cu ei in trecut. Acuma, nu generalizez, am intalnit si oameni normali, dar foarte multi dintre ei mi se par aroganti sau ranchiunosi.

        Eu zic sa nu te ataci, important este ca ai facut ceva bun, nu conteaza ca nu a fost apreciat, o sa se intoarca binele asta si la tine, chiar daca nu de la cel caruia i l-ai facut.

        Pot sa te intreb la ce esti student? Sau ai terminat?

  13. Grigore

    Buna. M-am mutat in Suedia de doua luni si e super aici. Oricum stiu ca si Insulele Feroe sunt grozave. Daca ar fi dupa mine as vrea sa traiesc fie acolo fie in Islanda dar si Suedia e o tara minunata. Oricum cred ca as vrea sa traiesc mai degraba in Insulele Feroe decat in Romania. Pun pariu pe orice vrei ca acei 50 de mii de oameni de acolo sunt mult mai organizati decat cei din Bucuresti de exemplu (sau decat din oricare oras din Romania).

  14. Pingback: Ormurin Langi , o baladă feroeză | Dragoş Şerban

  15. george irimia

    buna ziua tuturor cititorilor.imi doresc din suflet sa locuiesc in insulele feroe.sunt familist.cum pot obtine o slujba si cat costa chiria in marshavn.va sunt recunoscator pentru ori ce relatie.va multumesc din suflet.

    • Imi pare rau sa te dezamagesc, dar la ora actuala slujbele sunt foarte putine, iar vize de munca se acorda strainilor numai pentru slujbe calificate. Din pacate nu sunt in EU iar asta ingreuneaza in mod serios formalitatile pentru obtinerea vizelor.

      Chiria in Torshavn (asa se numeste capitala) este e minimum 500£€ pe luna fara lumina si caldura, care si ele sunt foarte scumpe.

  16. Johanduilm

    Stie cineva vreun site unde poti invata feroeza? Multumesc anticipat!

  17. Adrian

    De ceva vreme incoace imi pierd noptile calatorind virtual cu ajutorul Google Maps. Consider ca Faroe sunt cel mai frumos loc de pe pamant. Mi-am insusit aceasta expresie cand eram copil si am citit o carte cu poze despre… minunile lumii, cred. Se relata acolo despre un explorator/aventurier care gasise un lac in Noua Zeelnda (parca) si a spus ca el se va intoarce si va trai acolo caci acela este cel mai frumos loc de pe pamant. Intr-adevar asa a facut, dupa multi ani s-a reantors acolo, unde a trait pentru tot restul vietii. M-a impresionat acea poveste, am ramas cu o nevoie latenta de a descoperi la randu-mi acel loc 🙂
    De cand am descoperit Feroe, m-am linistit: stiu ce vreau 🙂
    Sigur, nu inseamna ca si vreau sa traiesc acolo, dar macar sa le vad. Sunt unele minusuri:
    i) Nu este padure, nu am idee de ce, poate nici nu cresc copacii acolo datorita frigului, solului, nu stiu. Poate ca au fost rasi toti copacii – e si asta o varianta. Am vazut totusi niste urme de padure sau o padurice/parc – asa ceva.
    ii) Viata trebuie sa fie aspra si simpla, departe de lumea dezlantuita 🙂
    De multa vreme sunt obisnuit sa am totul la nas 🙂 sa am diversitate, imi plac luminile orasului 🙂
    iii) Probabil lipsa Bisericii romanesti acolo, cat o sa traiesc pe pamantul asta o sa vreau sa aud Liturghia in limba in care m-am nascut, chiar daca voi invata si gandi intr-o alta limba.
    iv) Admiratia pentru taria locuitorilor din insule care se lupta pentru identitatea lor: sa nu uitam ca in Ro am avut cativa innaintasi nationalisti, supra-oameni as spune, care trebuie ca se rasucesc in groapa… vazand ca noi am plecat uitand de jertfa lor.

    Cand vezi insa oceanul intre insule, uiti toate…:)
    Cel mai mult imi place parte de nord a insulei Kalsoy 🙂

  18. ionut

    Am avut sansa sa vizitez Insulele Feroe in vara lui 2013. E drept, a fost o vizita fulger, ceva mai mult de 24 de ore, dar a fost una speciala, atata vreme cat a ajunge in Feroe era un vis al meu de foarte multi ani. Am apucat sa ma plimb pt cateva ore prin Torshawn, dar si sa fac o calatorie de vreo ora si ceva pana la Toftir. Asa ca, macar din mersul masinii, am vazut cate ceva din frumusetile acestor Insule.

    Acum, lovindu-ma un pic melancolia am cautat impresii ale altora despre Feroe. Asa am descoperit minunatia asta de text, care mi-a „starnit” si mai mult sentimentele fata de cele traite, pe viu, asta-vara. Nu pot decat sa ma consider norocos ca am ajuns acolo, pentru ca, intr-adevar, am trait o experienta irepetabila!

    PS: Parcurgand commenturile am mai gasit ceva: faptul ca avem acelasi oras natal, Ploiestiul. Chiar ca e mica lumea asta….

    • Banuiesc ca ai fost atunci cand a jucat Petrolul cu cei de la Víking.

      Multumesc pentru aprecieri, ma bucur sa mai aflu despre rumani de ai mei care au ajuns in partile astea de lume. Mai ales cand mai sunt si din acelasi oras cu mine.

      • ionut

        exact, acela a fost prilejul. Pacat ca n-am stiut si atunci ca avem ploiesteni in Feroe…

      • Pai, a fost un domn, nu mai stiu cum il chema. Am incercat sa ma intalnesc cu dansul, dar nu a fost prea interesat sau poate nu a avut timp prea mult. La meci nu am reusit sa ajung pentru ca am depins de al meu sot (nu am carnet) si el a fost ocupat taman in seara aceea

        Cred ca am vazut pozele pe care le-ai postat pe Facebook.

  19. ionut

    cred ca intuiesc despre cine vorbesti, era cineva extra-delegatie. Eu m-am intalanit cu un fost fotbalist roman stabilit acolo, Eugen Voda, el m-a plimbat un pic prin Torshavn.

    Da, am pus cateva poze pe Facebook, ID-ul meu este ionutpana….Ma poti cauta acolo daca vrei.

  20. Daniel

    Buna , am citit zilele astea despre aceste insule , am vazut si toate comentariile, tare mi-as dori sa stiu mai multe de viata de zi cu zi despre aceste locuri. Eu de mult imi doresc sa schimb ceva in viata mea si a familiei mele, vreau o viata mai buna pt copii mei si poate reusesti sa-mi spui ce sanse sunt sa incepem o viata noua. O zi frumoasa va dorim !

    • Daniel, buna. Nu cred ca pot sa iti fiu de ajutor in sensul asta. Feroele nu este in EU si ca urmare regulile sunt altfel. Ca sa ajungi aici trebuie fie sa iti gasesti mai intai un loc de munca, ir angajatorul sa aplice pentru tine, garantand ca ai 40 de ore pe saptamana in contract (nici macar un sfert de ora mai putin), fie prin casatorie. Regulile s-au inasprit rau in ultimii ani si nu mai accepta munca necalificata de import, mai ales de cand au incercat cateva fabrici de peste sa importe mana de lucru ieftina. Este foarte greu sa gasesti o slujba, mai ales daca vrei ceva mai mult decat o fabrica de peste. Eu una am lucrat concret vreo 5 ani din 12 si nu pentru ca nu am vrut. Plus ca merge cu engleza o vreme, dar dupa o anumita perioada de timp trebuie sa inveti limba, iar feroeza este foarte grea. Sau mai exista posibilitatea de a avea o specialitate de care ei au nevoie: doctori de exemplu.

      Nu vreau sa te dezumflu, dar nu e chiar un loc unde se poate trai pe roze de la bun inceput, chiriile sunt extrem de scumpe (pentru un apartament foarte modest cu doua camere platesti in jur de 500€ pe luna + caldura, lumina, Internet, telefob, care nici ele nu sunt chiar ieftine), gradinita costa vreo 300€, scoala e gratis ce-i drept, mancarea este socanta ca pret (o paine costa vreo 4€, un pachet de lapte 2€, un kg de carne 20€). Nici nu mai pomenesc de haine sau alte chestii.

      Nu stiu ce sa iti spun. Eu personal am ajuns aici pur si simplu din voia sortii, pentru ca l-am cunoscut pe al meu. Altfel nu cred ca m-as fi gandit vreodata la tara asta. Ca am invatat sa o iubesc, asta e alta poveste.

  21. Buna seara.ma numesc sebastian si sper ca veti observa acest mesaj.in primul rand ma scuzati de deranj.sunt din Oradea si caut un loc de munca in insulele feroe.intrebarea este daca eu as pleca in insule la o agentie de forte de munca,acestia m-ar ajuta cumva sa gasesc un loc de munca,nu conteaza la ce.este o firma acolo de constructii care angajeaza doar romani din oradea deoarece patronul si el este oradean.ati auzit cumva de asa ceva?stiu ca e greu dar suntem disperati,am si familie o fetita doi câini, avem probleme si as dori sa lucrez pt 3,4 ani acolo………va multumesc.best regard.ps.vorbesc engleza si germana.

    • Buna seara, imi pare rau ca raspund atat de tarziu, dar abia acum am vazut mesajul.

      Am auzit ceva de cei care miuncesc in constructii, dar din pacate nu cunosc pe nimeni. Stiu ca sunt cateva companii care angajeaza din Romania prin intermediari si cam atat. Cred ca una dintre companii se numeste TG Verk (angajatii ii gasitia aici: http://www.tgverk.fo/Starvsfolk/). Mai sunt cateva dar nu stiu exact care, pot sa incerc sa aflu. Imi pare rau ca nu pot sa ajut mai mult de atat.

  22. catalina

    Buna ziua, cautand pe google impresii despre Insulele Feroe am gasit acest minunat text.Va felicit si sper ca intr o zi sa ajung sa vizitez si eu aceste insule care sunt trecute in carnetelul meu pentru urmatoarele calatorii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s