Model de politeţe


Mult timp am crezut că pot să deschid un pic ochii oamenilor. Să îi fac să înţeleagă că nu toate lucrurile în lumea asta intră în categoria alb sau negru. Am pornit o cruciadă sortită din start eşecului. Unii oameni dau o şansă şi celorlaţi (implicit şi mie) să explice, să aducă argumente. Alţii, în schimb fac parte dintr-o specie aparte: „Mârlanul de Internet” Dacă nu eşti cu el, eşti împotriva lui. Îl cunoaşteţi, nu este aşa? El are întotdeauna dreptate, nu greşeste niciodată, îţi deformeazå spusele cu spor (pentru că nu este în stare să citească tot ce ai scris şi nici să judece raţional orbit fiind de indignarea de a fi contrazis) şi continuă să atace fără să spună, de fapt, nimic.

Zilele trecute citeam nişte comentarii legate de binecunoscutul şi mult discutatul „măcel” al „delfinilor” din Feroe. Nu mă mai refer la ce puteau anumiti indivizi să declare sau ce perle de limbaj am avut plăcerea să parcurg, am să o pun pe seama şocului resimţit în urma vizionării pozelor. În naivitatea mea, am zis să vin cu ceva argumente şi am dat căteva citate dintr-un document oficial, document ce se face public de către ambasadele daneze din întreaga lume când apar petiţionarii la poartă cu plângeri despre „barbaria” din Feroe. Pardon, Danemarca, că acuma e la modă atacarea ei. Vă rog să citiţi ce răspuns am putut să primesc de la un prea distins domn. Prima dată cu pseudonimul nujl – se poate vedea comentariul la sfârşitul paginii.

Cum nu i-a fost de îndeajuns balăcăreala, revine Domnia Sa, cateva zile mai târziu, cu pesudonimul schimbat, dar nu şi stilul şi se ia de mine, din nou, de data aceasta la un articol despre … încălzirea globală şi dispariţia Golfstream-ului. O altă mostră din înţelepciunea poporului sub pseudonimul EU OMUL CU BEC Comentariul il puteţi vedea şi în poza ataşată articolului, precum şi o bucăţică din cel scris de mine şi care a şi declanşat reacţia cu pricina.

Nu cred că m-aş fi sesizat, m-au înjurat şi jignit destui care nu pot să accepte că mai există şi alte păreri decât ale lor, dar acest nea Tăgârţă de net şi-a făcut un rost din a mă face să tac. Care mă amuză, pe undeva. Nu că ar fi singular, dar îl găsesc de pomină. Mai ales cu argumente de genul „stii tu pe naiba ce afecteaza pe romani, pe cati romani ai ajutat tu dezinvolt ?„. Pe romani, săracii nu mai am cum să îi ajut, nu de alta dar au dispărut de mult. Sau poate se referea ‘mnealui la minoritatea conlocuitoare. Rămâne totuşi un mister.

Stau totuşi şi mă întreb de ce nu suntem capabili să purtăm discuţii civilizate, fără să începem să ironizăm imediat şi să dăm peste nas în secunda următoare?! De ce nu suntem capabili să îi suportăm pe cei care ne contrazic (cu argumente)?! Pe cei tineri îi înţeleg într-un fel, la vârsta lor au întotdeauna dreptate şi cam tot ce zboară se şi mănâncă. Nu contest că există şi copiii deştepţi, care ascultă, au argumente şi discută pertinent, departe de mine gândul să afirm aşa ceva.

Stau iarăşi şi mă întreb dacă domnia sa nu este, pe undeva, victima concepţiei generale româneşti, că scârbele astea care au plecat din ţară (adică noi, care trăim în străinătate) ar trebui să tacă, acasă se suferă, iar ei trăiesc în puf, fără să facă nimic pentru asta. Eventual mai fac o vizită în grădină şi mai culeg ceva bani din copacul în care cresc. Frustrarea omului care nu este capabil să facă nimic din viaţa lui. Şi acum, da, chiar sunt rea, cu riscul să îmi dezamăgesc toţi cititorii. Aşa puţini,cum sunt ei.

 M-a dezamăgit puţin si faptul că m-am coborât şi am răspuns în felul în care am făcut-o. Mea culpa. Un asemenenea comentariu nu merita nicio reactie din partea mea. Şi sunt conştientă că nu dau dovadă de prea mare nobleţe sufletească cu articolul de faţă, dar m-am gândit că un mic protest anti-răutate nu ar strica.

Anunțuri

13 comentarii

Din categoria adevar, Feroe, politeţuri, răutate inutilă

13 răspunsuri la „Model de politeţe

  1. :)) Lasa-ma sa rad![nu de tine]
    Mai credeam ca te-ai obisnuit ca R[r]OManul bun la toate: poet, prozator, bagator-de-seama, limbi-n-c**ist, designer, politician, pictor si alte „profesii”. Daca ceri parerea despre un anumit lucru oricarui retard roman ai sa iti dai seama ca „stie” de toate si NU are bunul simt sa se scuze politicos ca nu e de nasul lui treaba respectiva. Dar isi da cu parerea ca e interesant omu”. Sincer, am ajuns la vorba unui batran din familie; daca iti pui mintea cu toti „desteptii”pe care ii intalnesti, nu mai ai mult si risti sa ajungi ca ei. De aceea cea mai buna solutie ramane IGNORE la specia asta, care obeserv ca a suprapopulat populatia indigena :)) Suntem cunoscuti in lumea intreaga ca tigani. La terase in Mamaia asculti NUMAI manele!!! Nu am mai auzit nicaieri, fara sa exagerez, muzica noastra populare atat de frumoasa, pe care, desi nu am varsta lu’tata, o iubesc! ‘Pai ce sa creada francezii si nemtii care ne mai calca litoralul? [cred ca din greseala…ca asa prevede traseul…sa treaca pe la zoo] Asa ca de ce sa mai am pretentii? Stii ce e pacat? Ca avem si oameni cu adevarat valorosi, dar atata bun simt, nu ii inteleg de ce totusi, incat stau in umbra, lasand loc nesimtitilor [aka coca-pitzi].
    Ieri am intalnit intr-o localitate din peninsula de aici o romanca maritata cu un grec. Sta aici de peste 15 ani. Ce ma bucura foarte mult e ca nu a uitat de unde a plecat si pana acum a facut greci sa se indragosteasca de adevarata Romanie, aratandu-le adevaratele noastre valori. Pacat ca sunt multi din tara noastra aici, fara o educatie ok, care lasa aceeasi parere consacrata despre romani: „Rumanika ise? Oooo malaka!!!Tsigan!” Daca mai esti si bronzat nici nu se mai intreaba de unde esti….Trist, rusinos si adevarat!
    Asa ca mai romani, putini ramasi, haideti sa facem ceva impotriva prostiei de la noi? A ajuns sa fie ca o boala cronica? Chiar nu exista vreun medicament?
    Cu bine! Ne mai auzim! Poate pana atunci se schimba ceva! Macar Boc!:))

  2. Phlom, sunt de acord. Incerc si eu sa ignor cat pot si cum pot rautatile unora care incearca constant sa imi dovedeasca cum stiu ei mai bine ce se intampla in tara in care traiesc, iar daca ii intrebi unde sunt insulele Feroe pe harta se uita in Pacific.

    Nenicul asta m-a dat insa pe spate cu raspunsurile lui „dastepte”!

    Uite, sotul meu, intrebat fiind care tara i-a placut cel mai mult din toate peregrinarile noastre prin Europa raspunde invariabil: Romania. L-au suspectat ca e excesiv de politicos si ca vrea sa ii faca (pe prietenii mei) sa se simta bine. Si atunci l-am intrebat si eu de ce tocmai Romania. Stii ce raspuns mi-a dat? „Pentru ca aveti de toate. Aveti munti, aveti mare, aveti manastirile din nordul Moldovei si cimitirul de la Sapanta, orase vechi, cetati si castele, arta si oameni cu care am ce discuta.” Mi-am dat seama ca Romania pentru el, chiar inseamna ceva si nu numai pentru ca e tara mea natala.

    Incerc si eu sa fac cat lobby pot pentru tara mea, sa le explic ca inseamna mai mult decat saracie si sport, pentru ca asta stiu ei cel mai bine, dar parca nu mai am atata inima cand ii vad pe concetatenii mei aruncand cu spor cu pietre in ei si improscandu-i cu noroi pe principiul: „Mama lor de nenorociti! Si se mai dau civilizati!” Adica, ce?! Pe noi ne-au injurat altii, de ce sa nu injuram si noi?

    Asta este. Trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca ignorantii nu vor accepta niciodata argumente care le contrazic parerile si ca nu oricine e dispus sa asculte. Politica „pumnul in gura” este tipica categoriei respective si mi-am promis sa nu ma mai las afectata. Sa vedem cat ma tine.

  3. Nemokrat

    Sa-mi fie cu iertare, dar catalogand drept „model de politete romaneasca” comentariul acelui „domn”, nu mi se pare ca faci prea mult lobby pentru tara noastra.
    Sunt de acord ca „domnul” respectiv are un comportament mitocanesc, dar nu-l putem defini ca pe un exponent al politetii romanesti. Daca as fi strain si as citi acel titlu, as fi convins ca asa sunt toti romanii…
    Si nu sunt! Drept dovada discutia avuta cu mine acum vreo luna pe „Antoanela Suciu`s Blog”, discutie pe care amandoua, desi aflate pe pozitii oarecum opuse, am purtat-o in termeni civilizati.
    Daca aperi imaginea tarii tale adoptive, apara, te rog, si imaginea tarii in care te-ai nascut si modifica acel titlu. Romanii sunt si politicosi. Tu esti romanca si esti politicioasa… Asta este argumentul cel mai puternic.
    Iar cei mai patimasi si mai putini „slefuiti” ii vei putea califica la nivel individual. Nu meritam un asemenea calificativ noi ca popor, ori din acel titlu asta reiese.

    • Bine, articolul se voia ironic, iar titlul nu se vrea o generalizare, nici pe departe. Mi s-a întâmplat adesea să fiu luată la mişto, să înghit ironii gratuite doar pentru că am îndrăznit să am alte păreri decât ceilalţi, dar dumealui nu a făcut decât să îmi sară la gât fără motiv, numai pentru că s-a simţit „deranjat” de câteva cuvinte scrise cu majuscule. Din păcate însă, procentul celor care fac asta este mai mare decât procentul celor care poartă discuţii civilizate.

      Uite, pentru că trăiesc de atâta vreme între străini şi pentru că acum pot să spun că le înţeleg bine felul de a fi: foarte rar mi s-a întâmplat să mi se sară în cap (pentru că am o opinie diferită) şi în mod urât, cum mi se sare în cap în România. Şi nu generalizez, încă odată. Dar avem un obicei prost de a crede că le ştim mai bine ca oricine şi cine nu e cu noi, e împotriva noastră.

      Lobby pentru România fac destul, pentru că spre deosebire de mulţi alţii care ne văd ţara ca pe un soi de Somalie a Europei, eu tot acasă îi zic şi tot cea mai frumoasă ţară o consider. Mulţi visează să o şteargă din ea, către vestul unde „money grows in trees” şi umbă câini cu covrigi-n coadă, eu mi-aş dori să mă întorc, dacă aş putea.

  4. Nemokrat

    Raman la ideea ca titlul poate sugera altceva decat ai intentionat probabil sa spui. Nu suntem Somalia Europei si apoi nici nu vad de ce ar trebui sa ne tot justificam in fata fandositei de Europa. Daca nu erau „taranii” astia, toata Europa era de mult timp deja Pasalac Turcesc.
    Da, avem multe defecte, unele ma supara foarte tare si pe mine (inclusiv cele mostenite de mine), dar e bine sa evitam sa punem pecete pe un neam intreg ori e si mai bine daca avem grija cum pot fi intelese lucrurile.
    Eu nu contest dragostea ta fata de Romania. La urma urmei ai un blog in limba romana…
    Nu am vrut decat sa subliniez un lucru: niciun popor nu este civilizat in intregul lui, de aceea nici un om nu trebuie judecat dupa apartenenta lui etnica, rasiala, ori sexuala. Tendinta noastra este (inclusiv a mea ) aceea de a ataca la gramada. De exemplu tiganii… Ma iau vesnic de comportamentul lor si de educatia anacronica pe care continua sa o practice, cu toate astea am, prieteni tigani. Dar stiu ca ei sunt exceptii…
    Imi place sau poate doar am nevoie sa cred ca „domnul” cu comentariul acela deplasat este doar o exceptie de la politetea romaneasca. Asta fiindca imi iubesc tara si nici nu ar incapea vorba sa fie altfel. La urma urmei sunt „produsul” ei…

    • Eh, uite acolo am fost ambiguă. Mă refeream la mulţi dintre românii noştri care văd ţara în care trăiesc a fi cel mai oribil şi mai prost loc de pe pământ. Nu la străini. Nu mi s-a întâmplat vreodată să aud cuvinte urâte despre România din partea străinilor, nici măcar când am fost în Italia (şi am fost la Milano exact în perioada cu scandalul acela nasol), nici în Franţa şi nici în Danemarca (unde a fost o crimă oribilă făcută de un român, recidivist, ce-i drept). Poate prejudecăţi, dar nu vorbindu-se urât. Ba dimpotrivă, cei care ajunseseră pe meleaguri româneşti au venit cu impresii frumoase şi numai cu cuvinte de laudă.

      Uite, la o petrecere, am stat de vorbă cu o doamnă, care m-a întrebat aş putea spune chiar inocent „Nu e aşa că e sărăcie mare în România?” I-am replicat: „În comparaţie cu Feroele? Da, poate, în anumite aspecte. Dar cum pot eu să pretind că este sărăcie când mai toţi prietenii mei au apartamentele lor, maşini, servicii bune, unii îşi fac şi vacanţele în străinătate?” În schimb, prietena mea, tot româncă şi foarte religioasă (nu că acesta ar fi un defect, dimpotrivă) nu face altceva decât să zugrăvească ţara mai ceva ca Etiopia dpdv al sărăciei. La asta mă referam.

      Cu câţiva ani buni înainte să plec făceam parte dintr-o gaşcă în care principalul subiect de discuţie era emigratul. Oriunde ar fi fost el, dar în special în Canada. Unul a reuşit să ajungă acolo, scria nişte mailuri ale naibii de dezamăgite şi era comentat cu patos de către „iluştrii” mei colegi de gaşcă care o trăgeau în sus şi în jos cu „E prost de bubuie, măi! Dacă plecam eu …” Culmea că din toată adunătura aia, am fost singura care nu avea gând de zburătăcire. Aveam apartamentul meu, o slujbă bună, prieteni. Poţi ghici cine a mai plecat în afară de tipul cu pricina?

      Asta nu îmi place mie la cei ai mei de acasă (iară fără să pretind acuma că 22 milioane gândesc la fel). România a ajuns un fel de loc unde se trăieşte de nevoie, unde toate put, toate nu sunt aşa cum ar trebui, unde lumea aşteaptă ajutor în permanenţă de la alţii, de la stat, nedându-şi seama că trebuie să se ajute pe sine înşişi mai întâi. Mirajul Occidentului este chiar mai pregnant ca înainte, toţi visează să plece, ca şi cum societăţile din alte ţări i-ar primi cu braţele deschise şi cu covoare roşii întinse la uşa avionului.

      Păcat că nu îi poţi vedea românii de pe aici. Mai toţi au impresia că li se cuvine ceva, că dacă au ajuns în Feroe (mulţi cu contracte la fotbal sau handbal, marea majoritate nişte mediocrităţi în sportul românesc sau la apusul carierei, dar care însă au ceva valoare aici datorită nivelului oarecum scăzut) trebuie să şi rămână. În momentul în care se încearcă trimiterea lor acasă, încep plânsetele: „avem împrumut la bancă, ne-am luat casă, copiii sunt născuţi aici”, orice, numai să îi impresioneye şi să fie lăsaţi să stea. După care încep criticile la adresa feroezilor. Nimeni nu ar zice poate nimic dacă şi-ar vedea de treabă, dar se plâng încontinuu, se prezintă precum nişte victime.

      Mi s-a întâmplat adesea să fiu pur şi simplu respinsă chiar de către românii mei. La început, când auzeam română în magazine, mă duceam la ei, mă prezentam şi mă bucuram ca un copil că am întâlnit români de ai mei şi că pot vorbi în limba mea. Ştii care le era reacţia? Parcă stăteau de vorbă cu un sconcs, abia aşteptau să scape, să plece. Parcă voiam ceva de la ei şi nu ştiau cum să se descotorosească de mine. Unul chiar m-a întrebat ce vreau de la el, ce m-a apucat să intru aşa în vorbă, fără motiv? M-am simţit mizerabil de atâtea ori încât acum, când aud română şi nu îi cunosc, pur şi simplu îi ocolesc. Singurele cu care am reuşit să mă împrietenesc sunt două ardelence: una măritată ca şi mine cu un feroez, cealaltă cu un fotbalist, român şi el, dar care nu are prea mulţi prieteni în oraşul în care stăm şi cu care s-a întâmplat să ne simpatizăm din prima.

      Şi atunci cum aş putea eu să mai am o opinie atât de pozitivă despre mentalitatea noastră, când nici măcar la 4000 de km, în izolarea şi depărtarea asta de casă, nu putem să fim politicoşi cu ceilalţi (nici măcar nu mai zic de uniţi, că asta-i altă discuţie)?

  5. Nemokrat

    Nu mai visez sa emigrez, desi am visat si eu candva. Mi-am dat seama ca acesta este locul caruia ii apartin si am invatat sa ma impac cu aceasta idee. Nu-mi plac defectele noastre, dar stiu ca daca raman, imi voi putea aduce marunta mea contributie la indepartarea lor.
    Singurul motiv pentru care as parasi aceasta tara ar fi dragostea pentru un barbat din alta parte. Restul beneficiilor nu vor justifica niciodata in ochii mei acest sacrificiu de a sta departe de acest loc.

  6. Nemokrat

    M-am prins…

  7. Nemokrat

    Multumesc pentru titlu, Kaninusferoingus ! O seara frumoasa !

  8. @Nemokrat: nu as spune vreodata ca tara noastra e acel amalgam de *(^*&^*&[sa nu zic pe nume], dar partea proasta e ca acestia s-au cam öcupat de partea de „”marketing”” a tarii [ironic spus…] si am ajuns de vai mama!Grecii care odata veneau la noi sa munceasca, sa faca scoli, se uita acum la noi in scarba, ne compara cu albanezii si bulgarii, ca hoti etc. De asta sunt suparat pe speciile astea „mai” evoluate ale tarii noastre[coca-pitzi-maneloizi]. In contrast mai sunt ceilalti ramasi, le spun oameni, desi minoritari, care vad ca sunt bucurosi sa mai apere ce a mai ramas din Romania.
    Cu bine!

  9. Nemokrat

    Ai dreptate, Phlom. Lichelele au iesit la suprafata si si-au facut de cap… Dar ele nu reprezinta poporul meu.
    Nu stiu de ce avem nevoie sa ne rupem gatul ca sa invatam sa fim uniti. Insa atunci cand reusim, suntem imbatabili!
    Nu ma intereseaza ce fac exceptiile, ma intereseaza sa apar imaginea oamenilor care fac onoare acestui loc. Pentru ei am vrut ca acel titlu sa fie putin modificat…
    Toate cele bune si tie!

  10. dracidus

    Desi poate pentru unii cititori as putea parea oarecum ipocrit comentand la aceasta povestioara, tin sa precizez ca exista marlani de internet care chiar ei insusi sunt autori de blog-uri. Un asemenea caz a fost cu o doamna/domnisoara din America, care critica Romania, ea fiind romanca. Felul in care critica era jenant, deplorabil si uimitor de superficial. Lucrul despre care urmeaza sa ma intreb este: „De cand au lichelele acces la informatie, Occident si internet?” Vorba aia, ele nu respecta vreo obligatie, dar isi cer toate drepturile. Maaare-i democratia asta, si multi sar gardu:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s