Never say never – aurora boreală (atât de frumos botezată „luminile nordului”)


Am citit astazi, pe Yahoo, despre furtunile solare si despre aurora boreala pe care americanii, canadienii si norvegienii au ocazia sa o priveasca zilele acestea.

Pe cand eram copil priveam cu gura cascata, impreuna cu tata, la Teleenciclopedia, in fiecare sambata. Mi-aduc aminte ca si acum cum unul dintre subiectele care ma fascinau erau „luminiile nordului” cum aurora boreala este denumita, aici, in extremul nord. Si ii spuneam tatei cu tristete: „Eh, tati, nu cred ca vom  ajunge sa o vedem vreodata”.

Intelept a fost cel care a spus „Never say never”. In primul an petrecut in Feroe, intr-o seara, in timp ce dadeam o tura de oras (de altfel ocupatia preferata a feroezilor la timp de seara si plictiseala) ridicandu-mi ochii spre cer am vazut eu un „nor” mai ciudat, luminos. Al meu, mucalit, zice: „Hai sa mergem sus pe munte!” Ei bine, cand am ajuns acolo si am realizat la ce ma uit, am avut cea mai frumoasa senzatie din viata mea. Aurora boreala nu poate fi descrisa, nu poate fi fotografiata, trebuie traita. Este ca si cum ai privi o perdea de lumina care se unduieste in bataia vantului, hipnotizant, iti da, pur si simplu, o senzatie de maretie si calm. Am stat amandoi, tinandu-ne de mana, lungiti pe capota masinii pentru mai bine de o jumatate de ora, iar senzatia de pace si frumusete a fost fara egal.

Mi-am sunat tatal in seara aceea si i-am povestit cu lacrimi in ochii la ce ma uit eu. Si mi-am dorit sa fie si el acolo si sa vada cu ochii lui minunatia aceea. A venit, dupa ani buni la mine, in Feroe, dar lumina ochilor lui s-a stins de ceva ani si nu a mai fost capabil sa vada nimic din frumusetea care ma inconjoara. Mi-au ramas doar vorbele si povestile pe care i le spun cand ne intalnim. Am sa ii raman datoare intreaga mea viata pentru dragostea de frumos pe care a stiut sa mi-o insufle de mic copil.

P.S. Prima poza nu imi apartine, dar este cea mai apropiata de ceea ce am vazut eu in acea noapte, acolo sus, pe munte. Cea de a doua este facuta de amicul nostru Olavur Frederiksen in 2007, deasupra Torshavnului. Poate odata si odata voi avea ocazia sa pot publica si o poza facuta de mine acelei minuni pe care avem ocazia sa o vedem, la cativa ani, pe cerul insulitelor mele.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria aurora borealis, Calatorii, Locuri dragi

6 răspunsuri la „Never say never – aurora boreală (atât de frumos botezată „luminile nordului”)

  1. CLAUDIA

    Bravo Andreea frumos scris si m-ai facut un pic invidioasa pentru ce vezi ce traiesti.
    Te pup

  2. Mă iartă Andreea pentru faptul că nu te-am mai vizitat de o vreme, dar m-am ocupat de nişte problemuţe 🙂 pe care sper din suflet că le-am rezolvat.

    Şi eu îmi doresc să văd aurora o dată în viaţă…şi îmi doresc să îl vizitez pe Moş Crăciun şi ştii?…eu cred că voi reuşi, deoarece trebuie doar să avem credinţa că omului îi stă în putinţă ceea ce-şi doreşte :).

    Este…ireal de frumoasă…mă face mereu să mă gândesc la o călătorie în spaţiu care cred că ar fi la fel…

    Te îmbrăţişez cu mare drag!

    • Buna Sandrina, no problem. Si eu sunt la mama acasa, pe meleaguri romanesti, cu net pe sponci si incet precum melcul si greu intra sa imi vad comentariile si sa raspund. Chiar ca aurora e frumoasa si ma simt binecuvantata ca am norocul sa o vad, rar ce-i drept, dar o vad.

      Cat despre Mos Craciun, nu e chiar imposibil. Din cate stiu eu adasta pe la Rovaniemni, in Finlanda. 😉

      Totul e posibil, niciodata nu stim ce ne aduce viitorul. Mie sa imi fi spus cineva acum 10 ani ca voi avea sansa sa vad jumatate de Europa as fi ras ironic.

  3. Am trecut sa te pup. :*
    Cum e la noi, asa cum iti aminteai sau s-a schimbat ceva?

    Si noi avem oi, da’ sunt bipede si behaie mult si prost, nu ca originalele. 😆

  4. Buna maddz. Nu prea am avut timp de blogareala pe la Romania, nici amaratul acela de net pe telefon nu m-a lasat.

    Mey, Romania e la fel cum am lasat-o, parca ceva mai curata sau asa mi se pare mie comparativ cu alte dati. Si mai scumpa, din pacate. Nu poci ca sa ma pronunt de behaieli ca nu prea am avut experiente neplacute, poate ceva vanzatoare cu partag si inghititoare de lamaie acre. Si pustani in razboi cu blocul mamei, dar care au fost repede si inteligent redusi la tacere.

  5. Da ..să ştii..Şi eu sunt puţin invidioasă .. dar oricum, e frumos! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s